Toată cartea este desenată pornind de la o singură fotografie, așa că fotografia aceea contează mult. Nu trebuie să fie frumoasă. Trebuie să fie clară, să arate fața din față și să arate copilul așa cum arată într-o zi obișnuită.
De ce contează atât de mult fotografia
Imaginile din carte sunt desenate de o inteligență artificială pornind de la fotografie și de la ce se întâmplă pe fiecare pagină. De cele mai multe ori copilul se recunoaște imediat. Dar este un personaj desenat, nu o fotografie, și nu iese niciodată mai bine decât originalul. O poză neclară, făcută în contralumină, dă un personaj care seamănă cam cu copilul. O poză clară, făcută lângă o fereastră, dă un personaj care este copilul.
Dacă totuși o imagine iese greșit, cu un breton care între timp a crescut sau cu ochi de altă culoare, poți cere o modificare sau poți lăsa pagina să fie desenată din nou. Dar e mai simplu să stai un minut în plus pe fotografie de la început.
Întâi lumina
Lumina contează mai mult decât aparatul. Cel mai bine este lumina zilei care cade blând pe față, de exemplu când copilul stă puțin mai înăuntrul camerei, cu fața spre o fereastră. Așa se văd culoarea ochilor, pistruii și tenul exact cum sunt.
Soarele puternic de la prânz îl face pe copil să mijească ochii și lasă umbre dure sub nas și sub bărbie, iar o umbră poate ajunge desenată ca o trăsătură a feței. O zi înnorată afară, în schimb, este excelentă. Lustra din tavan într-o seară de noiembrie face ochii întunecați și totul puțin gălbui, iar blițul turtește fața. Mai bine faci poza mâine dimineață.
Un test simplu: uită-te la ochii copilului pe ecran. Dacă vezi un mic punct de lumină în amândoi, lumina e de obicei bună.
Distanța contează mai mult decât crezi
Lasă-te pe vine, ca telefonul să ajungă la nivelul ochilor copilului. Sună evident, dar cele mai multe poze cu copii mici sunt făcute de sus, iar atunci fruntea iese mare și bărbia mică.
Nici nu sta prea aproape. Distanța, nu telefonul, este cea care deformează: de la o lungime de braț nasul pare mai mare, iar urechile dispar în spatele obrajilor. Un studiu despre selfie-uri a arătat că nasul pare cu aproximativ 30% mai lat de la 30 de centimetri decât de la un metru și jumătate. Așa că dă-te puțin înapoi și folosește modul 2x al telefonului, dacă are unul; la cele mai multe telefoane mai noi este un obiectiv separat. Nu mări imaginea depărtând două degete pe ecran, pentru că poza doar se încețoșează.
Un perete simplu în spatele copilului lasă să se vadă mai ușor unde se termină părul decât un raft plin de lucruri.
Nu mai regiza
Oricine a încercat să fotografieze un copil de doi ani știe cum se termină. „Zâmbește frumos” aduce o grimasă încordată, iar „stai cuminte” îl face pe copil să fugă în direcția opusă.
Ține telefonul la îndemână cât timp copilul desenează, construiește din cuburi sau vorbește cu un frate. Când ridică privirea, cu curiozitatea aceea de fiecare zi, apasă. Ține degetul pe declanșator, ca să iasă o serie și să poți alege poza în care ochii sunt deschiși. Nu cauți poza oficială de la școală, ci privirea pe care o vezi în fiecare dimineață la micul dejun.
Un râs mare, în care ochii se fac două linii subțiri, schimbă forma întregii fețe, așa că un zâmbet mic sau o față liniștită dă cea mai bună asemănare. Bebelușii care încă nu stau în șezut se fotografiază cel mai bine întinși pe spate pe o pătură, cu tine deasupra și cu lumina venind din lateral.
Ochelari, păr și haine
Dacă copilul poartă ochelari tot timpul, ei fac parte din față și trebuie să apară. Ai grijă doar ca lentilele să nu reflecte lumina; de multe ori ajunge ca copilul să coboare puțin bărbia. Ochelarii de soare, șepcile, căciulile și suzetele, în schimb, ascund tocmai ce îl face pe copil să fie el. La fel și pictura pe față de la petrecere sau bluza preferată cu un supererou, pe care copilul nu vrea în ruptul capului s-o dea jos. Negociază un minut.
Părul ține mult de asemănare. Alege o fotografie în care coafura arată ca de obicei. Dacă are bretonul proaspăt tuns sau poartă aproape mereu două codițe, așa trebuie să apară.
Câte o fotografie pentru fiecare, și pentru adulți
Dacă în carte apar mai mulți, de exemplu o soră mai mare, un bunic sau câinele, încarcă o fotografie separată pentru fiecare. Într-o poză de grup fețele sunt mici și e greu de știut cine este cine. Oricine, inclusiv personajul principal, poate fi descris în cuvinte, dar cu fotografie seamănă cu ei înșiși.
Adulții uită des că și ei au nevoie de o poză bună. O bucată decupată dintr-o poză din concediu, cu ochelari de soare, iese mai slab decât o poză rapidă lângă fereastra din bucătărie.
Animalele se fotografiază cel mai bine când sunt obosite, pe podea și la lumina zilei, cu telefonul la înălțimea lor. Important este să se vadă semnele din blană: lăbuța albă, pata de deasupra unui ochi. O bucățică de recompensă ținută chiar deasupra telefonului le îndreaptă de obicei privirea unde trebuie.
Dacă în carte apare un prieten, întreabă-i pe părinții lui înainte să încarci o fotografie cu copilul lor.
Trimite originalul și decupează cu margine
Trimite fișierul original. O poză care a trecut printr-o aplicație de mesagerie, sau care este o captură de ecran, a pierdut de obicei din claritate pe drum. Oprește filtrele și modul de înfrumusețare, pentru că schimbă tenul și culoarea ochilor. Modul portret poate lua cu el marginile părului când estompează fundalul.
Decupează imaginea astfel încât să se vadă doar copilul, chiar în momentul în care o încarci. Dacă încape tot corpul fără ca fața să devină mică, e bine; altfel ajung capul și umerii, cu puțin spațiu în jur. Nu tăia bărbia sau părul la margine și scoate complet celelalte persoane, chiar și un braț rămas la margine.
O fotografie nouă e aproape întotdeauna mai bună decât una veche. Copiii se schimbă repede, iar o poză din ultimele luni dă o carte care se potrivește cu felul în care arată copilul acum. Când ai poza, poți crea cartea.
Ce se întâmplă cu fotografia
O fotografie cu un copil e ceva personal și e firesc să te întrebi unde ajunge. Fotografia este folosită doar pentru cartea ta. Este trimisă furnizorului nostru de inteligență artificială, care prin contract nu are voie s-o folosească pentru a-și antrena modelele, iar modelul nu află niciun nume. Fotografia rămâne la noi până când îți ștergi contul.
Alege totuși o imagine cu care te simți în largul tău. O poză obișnuită, de zi cu zi, e de ajuns și nu trebuie să arate unde locuiți sau la ce școală merge copilul. Mai multe despre cum sunt tratate fotografiile și datele găsești la ajutor.
Iar dacă e destul de mare încât să aibă o părere, lasă copilul să-și aleagă singur poza. Cine a ales singur e de obicei și mai curios să vadă cartea.
Vrei să vezi cum arată o carte terminată înainte să te hotărăști? Răsfoiește cărțile noastre de exemplu.
